Am ars în versul de iubire
Și încă ard în stil profund
O floare am în amintire
Și nu încerc să o ascund
Am ars în versul de iubire
Și el mi-e țintă-n infinit
Să am prin el de viață știre
De Mirele Cel proslăvit
Am ars și ard acum mereu
Sub clipele toamnei târzii
În care-l văd pe Dumnezeu
Izvorul sufletelor vii
Și doar fântâna mi-a rămas
Adânc săpată în pustie
Al vieții veșnice popas
Și-al Mirelui ce o să vie
Am ars în versul de iubire
Cum arde fulgul rece-n palmă
Așa să ardă a mea fire
Pretențiile de la vamă
Iar eu un foc în infinit
O flacără aprinsă-n vis
Să fiu o stea la răsărit
Și noul vers în Paradis
12-11-2015 Mănăștur Cluj
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
De ce nu este inscrisa la tema ?...:)
Adina Speranta
duminică, 15 noiembrie 2015
Sincere felicitari ! Versuri frumoase cu o curgere melodica de exceptie !
Adina Speranta
duminică, 15 noiembrie 2015