Ţi-am scris cu foc poeme arse
De dorul unui biet nebun
Şi-am încercat în van să-ţi spun
Despre iubiri şi lacrimi stoarse.
Ţi-am prins în păr degeaba flori
Şi-am pus cireşe la ureche,
Căci gesturi dintr-o carte veche
Nu-ţi vor trezi nicicând fiori.
Te-am prins de mână, şi sub lună
Ţi-am declarat credinţă sfântă,
Dar alte lucruri te frământă
Deşi-mi eşti inimii stăpână.
Trăim în lumi contradictorii,
Jucând cu totul alte piese
Şi mii de poezii alese
Nu-mi vor aduce-n veci victorii.
Voi arde dar în versul dulce,
Nutrind iubirea-ţi s-o primesc
Şi cât va fi să mai trăiesc
Povara-aceasta mi-o voi duce.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu