Când soarele răsare
în zorii dimineţii
şi oamenii se avântă
în iureşul vieţii,
al meu suflet pribeag
a şi intrat în noapte
şi-i bântuit sărmanul
de-a demonilor şoapte.
Viaţa mea, sărmana,
e trista resemnare,
onoare şi mândrie
călcate-s în picioare,
un suflet ce se stinge
acum în voia sorţii
lăsându-se ofrandă
pe altarul sacru al morţii.
Un foc de artificii
şi sunt în altă lume,
dar şi aici, iubite
doar ţie îţi voi spune;
aşa mi-a fost dat mie,
de tine să n-am parte,
dar te-oi purta în suflet
chiar şi-n eterna noapte.
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Sensibilitatea ta si nostalgia se simt in multe poezii . Chiar daca nu am comentat, te citesc :)...Sa nu renunti la a scrie , e un mod frumos de a exprima trairile interioare :)
CU mare drag , Mariana !
Adina Speranta
duminică, 06 decembrie 2015
Felicitari pentru sufletul tau frumos si plin de sensibilitate
Ovi_Andro
luni, 16 noiembrie 2015