Mă-ntreb cum o să fie,
Luni, când merg la urologie,
O intervenție așa ca o urgie
Sau un nou val de durere,
Dar nu mă las, că încă am putere,
Să trec ușor de tot ce mă-ncearcă,
Că inima din mine mă-ncarcă
Și mă mistuie mereu
Când știu că am îndemnul tău
Și totul va fi mai ușor,
Dacă nu am acel moment temător,
Iar dacă sunt încă speriată,
Te chem să vii încă odată,
Biruință Domnul să-mi dea,
Suferința grea să mi-o ia,
Să vină și îngerii să-mi dea viață,
Să mă lumineze pe față.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.