Am să-ți așez în palme stele
Mi-am refuzat cândva dorința,
Să-ți fiu calea... viața întreagă,
Deși te vreau, n-a vrut voința
Și s-a opus să te aleagă.
De atunci, cu greu, te-am scos din gând,
Am încercat să uit de tine,
Mereu și acum te simt vibrând
Și mă strecor printre suspine.
Adesea-ți văd chipul printre flori ,
Ești bobocul din buchetul meu,
Am multe vise stinse în zori
Să văd viitorul mi-este greu.
Mi-e dor de-a ta îmbrățișare,
S-alunge răvășirea noastră,
Și cât o fi ziua de mare
Să admirăm bolta albastră.
Pe înserat și-n noaptea lungă
Plutind pe-o barcă, prinsă-n vele,
Iubirii vii, să nu se stingă,
Am să-i așez în palme stele.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.