Am zburat pe-un calul-popii
sângeriu și ne'nhămat,
să aud cum cântă plopii
pe sub frunza de-nnoptat.
Întâlnii în cale fluturi
colorați cu flori de gând,
ce purtau pe-aripi de vânturi
câte-o nimfă suspinând.
De pe-o margine de seară
săgeta un făclieș
și căzui în somn de vară
ca o floare de cireș.
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea