Amarul fum
A-ntunericului doamna,
Mai arzatoare decat soarele,
Mai presus de duhurile rele,
E Tristetea ce mereu condamna.
Ea lumea ne preschimba
Intr-o umeda-nchisoare,
A noastra conducatoare,
Printre noi mereu se plimba.
In blandul paradis promis,
Sub dulcea soarelui caldura,
Ploaia peste noi cazura,
Si-aripile noastre s-au inchis.
Cerurile scunde si inchise
Se lasara peste noi,
Cu norii negri si greoi,
Ploaia portile deschise.
A vocii suflet se va stinge,
Purtand amarul fum in noi,
Iar norii negri si greoi
Aripile ne vor frange.
Daniela Zaharia 02.07.2018
vezi mai multe poezii de: daniela_zaharia87
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.