Amintirea - Nicu Hăloiu
Poezie adăugată de: nicu hăloiu

    vineri, 25 septembrie 2020

Amintirea
...
Nălucă pare omul, epavă plutitoare,
Ce de furtuni lovită se duce către stânci
Și-acolo se scufundă sub răsărit de soare,
Împinsă-ncet de valuri în undele adânci!
...
Și ca o frunză-apoi epava tot coboară,
Coboară în adâncul de neguri și abis,
Se frânge brusc catargul sub propria-i povară,
Se-așterne-apoi tăcerea peste al vieții vis!
...
Uneori din valuri câte-un freamăt răzbate,
Ecou fără de margini al celui care-a fost
O minunată arcă plutind către departe,
Purtând pe-oceanul vremii al vieții adăpost!



vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.