Amurg - M Horlaci
Poezie adăugată de: M Horlaci

    sâmbătă, 13 martie 2021

Femeia din capul podului priveste cu indiferență. Prin ceață copacii îsi răstignesc umbrele de pământ. Podul se balansează, bătăile inimii cresc.
Incertitudinea lasă loc disperării când imortalizează lipsa unui amurg.

Înconjoară-mă
ca-ntr-un cerc vicios, unde
luna mi se-mpotriveste. Atinge-mă cu ceva, cuprinde-mă cu emoția ta. Revenindu-mi în fire, scriu si te simt. Ipotetic, mi se deschid drumuri pe care le-ai bătătorit cu privirea, stări pe care le-ai consumat în tăcere, nopți nevindecabile, creionate de un nostalgic romantic, ce te străbate si-acum în lipsa unui imbold, al unui drog.
Atinge-mă,
sunt un viu oarecare, plăsmuit într-o eră anume, posedat într-o seară anume. Doar visul meu îsi caută originea în tine, în glasul tău parfumat cu săruturi, în chipul tău coplesit de oceane, în ochii tăi oracol de începuturi.
Sunt un viu oarecare, admirator nenăscut, necunoscut, adânc impresionat în ce te priveste.
Precum podul se balansează, copacii îsi răstignesc umbrele de pământ, bătăile inimii cresc, cuvintele mele te reprezintă-n miscare, o latură vie, ascunsă,
ce imortalizează lipsa unui amurg.



vezi mai multe poezii de: M Horlaci




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc!
M Horlaci (autor)
sâmbătă, 13 martie 2021


Un imn al iubirii orfeic. Îmi place!
Lucia Eniu
sâmbătă, 13 martie 2021