Ascult un glas de grangur neferice.
Amurgul verii salutând în el.
Cu șuierat de viperă, prin spice
Își taie cale secera de-oțel.
Cu poale scurte trec secerătoare –
Festive steaguri fluturând în vânt.
Privirea-aceea lungă unde-i oare?
Și zurgălăii veseli unde sunt?
Să mai aștept vicleana-mbrățișare
Când mă pândește bezna, n-are rost.
Dar vino să te uiți la raiu-n care,
Odată, blânzi și fără vină-am fost.
1917
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova