… Lanțul ispitei, aici, îl sfărâm,
Ruptă de lumea cu nurii-i.
Spiritul bun al „acelui tărâm”
Treaz e-n butucii pădurii.
Toți suntem oaspeții vieții, puțin,
Doar o deprindere-i viața.
Glasuri vreo două auzu-mi ațin
Dinspre văzduh dimineața.
Două? La zid, înspre chiar Răsărit,
Prin zmeuriș și arine,
Proaspătă creangă de soc a-nflorit…
Iată scrisoarea Marinei.
1961
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova