Nu te-am cunoscut în plină slavă,
Mi-amintesc doar răsăritul tău,
Însă cred c-acele vremi de lavă
Să le deapăn astăzi nu e rău.
Cum prindeau stihurile tale
Sunetele vlagă, glasuri noi!...
Brațele fără de pace-n cale
Înălțau spăimântător zăvoi.
Toate câte-atinse-erau de tine,
Altele păreau apoi că sunt.
Tot ce năruiai cădea-n ruine,
O sentință-era orice cuvânt.
Singuratic, încruntat, destinul
Ți-l struneai cu biciul, așteptând
Să-ți reverși în bătălie plinul,
Generos și vesel, în curând.
Surd, vuia furtuna peste casă
Când citeai poemul nărăvaș,
Ploaia ochii și-i coda furioasă,
Tu-azvârleai mănușa spre oraș…
Numele necunoscut ieri, șpagă,
Își croia prin fum, spre creieri drum,
Pomenit de-atunci de-o țară-ntreagă,
Ca semnal de luptă sună-acum.
1940
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.