Multe, cred, mai au nevoie încă
Să le cânte glasul meu, și-acum:
Tot ce tună sub tăcere-adâncă,
Tot ce roade sub pământ din stâncă,
Tot ce-și taie drum, cu greu, prin fum.
Nu-mi am răfuielile-ncheiate
Nici cu apa, nici cu focul, și
De-aceea, somnolența, poate,
Mi-a deschis deodată porți ce, toate,
Duc către luceafărul de zi.
1942
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.