Ah, ușile n-am zăvorât,
Nici lampa n-am aprins,
De trudă trupu-mi doborât
În pat nu s-a întins.
Să văd luminile cum pier
Într-al pădurii hău,
Și să mă-mbăt de-un glas stingher
Ce seamănă cu-al tău,
Să știu că totul e pierdut,
Că viața-i iad amar!
O, pân-la urmă-am tot crezut
Că n-aștept în zadar…
1911
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova