Noaptea - Anna Ahmatova
Adăugat de: Gerra Orivera

De-abia respiră luna sus pe cer,
Luptându-se cu norii voinicește,
Lângă palat, un încruntat străjer
Spre orologiul din turn privește.

Cu chipul aspru, gânditor, închis,
Femeia adulteră vine-acasă;
Neliniști de nestins cuprind un vis
În brațe strâns nevasta credincioasă.

Cu șapte zile-n urmă, suspinând,
Am spus un trist adio lunii mele.
Dar în grădină m-am ascuns curând,
Să-mi pipăi lira și să sorb din stele.

1918


Traducere Medeleine Fortunescu



vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.