Nu ne pricepem să ne despărțim.
Și noaptea asta care-ntr-una vine…
Cu umerii lipiți tot hoinărim,
Tu te gândești și taci la fel ca mine.
Într-una din biserici vom intra
Ca să vedem o nuntă,-o-nmormântare…
Și-o să ieșim cu o privire rea:
De ce la noi e altfel totul, oare?
Pe urmă, într-un cimitir, oftând,
Ne-om așeza-n zăpada-nvolburată,
Și tu vei desena c-un băț, pe rând,
Palatele ce vom avea odată.
1917
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.