Pe ceru-nalt, aproape sta să cadă
Un nor ca blana veveriței seara,
Mi-a spus: „Nu plânge, Fată de zăpadă,
Că trupul tău se va topi ca ceara…”
Dar mâinile-n mănuși îmi înghețară
Și-o spaimă mare m-a cuprins deodată…
O, săptămâni de patimă fugară,
Cu foc și aer binecuvântată!
Nu vreau să mă răzbun, ci împreună
Cu viscolul să pier, de-i scris, vitează.
Și totuși… Parcă-i prea puțin o lună…
În plumb mi-a apărut de Bobotează.
1911
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.