Pe lac a-ncremenit o lună vastă
Ca o fereastră care s-a deschis
În casa unor oameni ce, din vis,
Treziți au fost de-o aprigă năpastă.
Nevasta a fugit cu vreun drăguț,
Bărbatul mort a fost adus acasă.
Sau s-a-necat fetița lor frumoasă
Și i-au găsit sandaua lângă puț…
De pe pământ se vede prost. Dar noi,
Simțind necazu-am amuțit îndată
Un vânt fierbinte a-nceput să bată
Și bufnițe țipară din zăvoi.
1922
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova