Priveşti bizar la clipe,-n scrumiere,
Zvâcniri de bronz sculptează pe obraz.
În somn îţi mângâi visul, ştiu că-i treaz
Purtând cortegiul verii care piere…
Dar timpul nu adoarme nicidecum
Sub troiţe de frunze, ci-n cădere
Trezeşte siluete efemere,
Chiar dacă simţi că toamna-i nu-ştiu–cum,
Prin vise, fum si foi ai dezertat…
Ţi-am spus că înc-o frunză-a mai căzut
Pe-acelaşi drum ce calea ţi-a-nchinat?
Mereu în toamna-aceea am crezut!
Iar azi, prin ochii tăi am revăzut
Cum anii trec prin noi, treptat-treptat.
vezi mai multe poezii de: Luisa Neru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Îmi place modul tău de-a scrie
Am să revin
Sanda
vineri, 21 octombrie 2016
Dar timpul nu adoarme nicidecum
Sub troiţe de frunze, ci-n cădere
Trezeşte siluete efemere," Frumos!
Agafia
miercuri, 19 octombrie 2016