Scriu cuvinte ce zboară cu un înţeles
straniu,mic,ciudat.
Vorbesc de metafore uitate acum,
cand scriu cuvinte ce sunt goale,
speranţe in literatură mai am,cu greu
un mort in mine se trezeşte la poezie.
Vis frumos uitat de generaţii,
coşmar pentru actuali oameni,suspine
în lung si în lat ,filosofii roase de dor,
pasiuni mâncate de raţiune.
Eu tot în poezie cred,clasică,modernă,antică
un ciclu ce se reîntoarce,o eternitate
de plecări si veniri,o Ars Poetica arsă
în mâinile profane ale preotului tehnologiei.
Din volumul Versuri Ciobite de Alexandru Crisitan publicat in anul 2011 la Editura Semne Artemis
In onoarea poetului chilian Nicanor Parra...creator al antipoeziei
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.