Soare de iarnă - Antonio Machado
Adăugat de: gabriel cristea

E miezul zilei. Un parc.
Iarnă. Cărările albe;
movile simetrice
și scheletice ramuri.
Sub sera de sticlă,
portocali puși în glastre,
și-ntr-un ciubăr, de verde
culoare, palmierul.
Zice-un moș gânditor,
sub bătrâna sa haină:
,,Soarele, această minune
de soare!...'' Copiii se joacă.
Iar apa fântânii
se prelinge, alunecă și visează
lingând, aproape mută,
piatra verzuie.

traducere - g.Cristea


Sol de invierno

Es mediodía. Un parque.
Invierno. Blancas sendas;
simétricos montículos
y ramas esqueléticas.
Bajo el invernadero,
naranjos en maceta,
y en su tonel, pintado
de verde, la palmera.
Un viejecillo dice,
para su capa vieja:
«¡El sol, esta hermosura
de sol!...» Los niños juegan.
El agua de la fuente
resbala, corre y sueña
lamiendo, casi muda,
la verdinosa piedra.



vezi mai multe poezii de: Antonio Machado




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.