Din marea clepsidră secunda s-a dus
În apele nopții, tăcută,
Bat clopote negre pe malul opus,
Și haină de umbră-mprumută...
Frunze amare pe cale îmi cad,
Sunt doruri de păsări pribege,
Beau apa uitării la ultimul vad...
Dar apa... nimic nu-nțelege...
vezi mai multe poezii de: Costelsimedrea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.