singura cauză pentru care iarba trebuie să crească – e întîmplarea de aur a verdelui • singura cauză pentru care sînii aerului trebuie să respire – e întîmplarea de enigmă a literei • negrul pietrişului contemplă orele trestiei – iar feţele serii plutesc peste barca în care visez • şi-mi zic: “nimicul din afară al excepţiei este iubirea • nimicul ca o circumferinţă a semnului de întrebare este iubirea • o ramă solitară cu sîngele străin” • negrul mă scufundă în noapte – pe firul de frig al insomniei presar sarea anonimă a paşilor • moartea e o ondină grăbită – dar cîtă întîmpinare o aşteaptă în semn • ea pătrunde prin aceste culoare mereu recitite de tentaţia evanescentă a inexistenţei • ce-i drept, o singură virgulă poate să ia locul cheii – acum că îmbrăţişat de poartă ai învăţat căutarea • acum că sania-şi plimbă prin tine abisul – avisul – mereu mai interogativ – mereu mai absent • acum că nimeni a luat locul catargului – albind depărtările cu nostalgiile zîmbetului • astfel, tu – dublul meu cu pânza în mână • da, cu pânza pictată pe buze • vei afla că eu nu sînt nimeni – şi că tu – imaginarul meu prieten • nimic alt decît imaginea pe care am lăsat-o în urmă • pe care am uitat-o pe ţărmul absenţelor • ciudată muţenie de clopot ascunde marea-n străfunduri • acolo unde sunetu-i – stins de hipnoza meduzelor – înoată cu încetineli de înecat • acolo unde nimeni nu vrea decît vidul cuvintelor • şi mîna sibilei ce se descompune-n silabe • un fel de sincopă cu cinele lipsit de extensie • un întuneric al sufletului care respiră • da, vede şi neagă – şi-şi pune în plămîni aşteptarea • şi rană – şi sânge înstelat – şi limpede apnee • şi singur – şi cine – pînă cînd fereastra e nu •
vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Salutări!
-În vecinătatea apneei, citind ăst text.
Cu bune,
Purice Narcis-Teofil
narcispurice
miercuri, 19 mai 2021