Din belșugul tău, doar grumba pâine;
din timpul tău: ziua de mâine…
Calcu-ți pământul, cu gândul departe,
pe aripi albastre, fremătând peste moarte…
Cu vrere de cremene, cu privire’ndrăzneață,
învălui azi țara ce-mi crește în față,
și’n a mersului traistă ce-a visului pâine,
risipindu-mă pe stâncile și-ogoarele veacului,
cu dărnicia făr’de măsură-a săracului,
spre soare-asfinte
cu frunte fierbinte,
cu tot avutu-mi pământesc,
darnic mă samăn, mă risipesc,
spre Româniile năvalnice de dincolo de mâine…
(Variantã a poeziei „Mâine”)
vezi mai multe poezii de: Aron Cotruș
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.