Ars poetica
Te-așezi să scrii, cuvintele ce-ți curg
sunt dansul viu al minții cuprinsă de simțire,
a inimii rodire de anotimp în pârg,
când flăcări ai în suflet și stele în privire!
E vremea când se-așează rândurile-n rând,
cuvintele să-ți fie sunet de vioară,
să-adie peste tine învolburări de gând,
poemul să se nască iar inima să doară!
Să fie strop de vise fiece silabă,
iar rimele să sune ca foșnetul pădurii,
ridică-ți tu privirea când gândurile-ntreabă
unde-i plecată muza, cui își arată nurii?
Lasă cuvântul liber, dacă te-așezi să scrii,
lasă-i bucuria să cânte cum o vrea,
numai așa poemul pe tine te-o găsi
și fi-va-ți cântul dulce șoptit de muza ta!
Tu nu compui vreodată, poete, poezia,
ci poezia însăși te caută pe tine,
tu deschide-ți mintea cuprins de frenezia
cuvintelor ce curg în ritmuri cristaline!
Precum un sculptor scoate statuia lui din piatră,
ce-a stat acolo secoli, prizonieră-n vreme,
așa și tu, poete, blagoslovit de soartă,
dintr-un noian de stele, eliberezi poeme!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.