Că-i Primăvară-acum, e clar :
În miezul verzilor Domenii
Furtul lui Thiers şi-al lui Picard
Splendori şi-arată, sumedenii.
Ce funduri goale-n Mai, delir !
Sèvres, Mendon, Bagneux, priviţi-i,
Pe treabă-s puşi mai abitir,
Primăvăratice-apariţii !
Au sabie, chipiu, tam-tam,
Nu vechi trombonul cu supape,
Şi nişte iole cum n-am
n-am
Despică lacu-n roşii ape !
Aşa nicicînd n-am tras un pui
De chef : ne cad peste căscioare
Mari coboşoane-acum, gălbui,
În zorile particulare.
Thiers, Pircard au halo
De Eroşi : scot heliotropii,
Fac din petrol nişte Corot
Şi-şi curăţă de goange tropii
Cu Marele Truc intimi sînt !...
Cum printre gladiole zace,
Din gene-un apeduct făcînd,
Piper prizează Favre-n pace !
Deşi-l spălaţi voi cu petrol,
Fierbinte-i în oraş pavajul.
De-aceea, hotărîţi, din rol
Să vă urnim avem curajul
Comod întinşi, Ruralii,-n lungi
Chirciri, vor auzi pesemne
Cum crengile se rup atunci
Prin roşii răscoliri de lemne.
vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.