Mai 1872
1.Bunicii
Noi sîntem bunicii tăi,
Nu răi !
Plini de transpiraţii reci
Ale ierbii şi-ale lunii.
Avem bune vinuri seci !
Sub cinstitul soare, lumii
Ce-i mai trebuie ? să beie.
EU Crunte fluvii să mă ieie.
Noi sîntem bunicii tăi
Din văi.
Sub răchite-i un current :
Apa,-n şanţul ce-nconjoară,
Vezi, Castelul, curge clară.
Haide-n beci şi fii atent ;
Cidru-apoi şi lapte dulce.
EU - Ba cu vaci să beau m-aş duce.
Noi sîntem bunicii tăi,
Tu, păi !
Ia licori din dulăpioare ;
Ceai, Cafea, atît de rare,
Fierb în ceainice, ibrice.
- Vezi imagini, flori, ferice !
Drum din cimitir ne scoate.
Eu Urne aş seca, pe toate !
2. Spiritul
Veşnice Ondine,
Rupeţi ape fine !
Venus, soră cu azurl,
Mişcă valul, purul !
Jidovi din norveg prăpăd,
Ziceţi-mi de-omăt !
Veci şi dragi, voi, surghiuniţi,
Despre mări vorbiţi.
EU Gata, pure băuturi,
Flori în căni de apă;
Nici legende, nici figure
Setei nu mă scapă.
Cîntăreţule,-a ta fină
Setea mea-i, nebună,
Hidră-n taină, căpcăună,
Ce, rozînd, deprimă.
3.Prietenii
Vino, vinuri vin pe plajă,
Valuri vin, un million !
Chiar şi Biterul de vrajă
Dă din munţi la vale zvon.
Peregrini cu minţi trufaşe,
Uite-absintul cu verzi cetini
EU Gata-aceste peisaje
Ah, beţia ce-i, Prieteni ?
Eu să putrezesc mai demn e
Întru-un iaz, năprasnic,
Lîngă plutitoare lemne,
Sub clăbucul groaznic.
4.Sărmanul vis
Poate-un Amurg mă-aşteaptă
Să-mi deie de băut
În vreun burg pierdut,
Şî moartea-mi va fi dreaptă :
Căci firea mea tot rabdă !
Să-alerg ce teritorii,
Cînd Răul va-nceta.
Cînd aur voi avea,
Spre Nord ? Ţări de Podgorii ?...
- Ah, toate-s iluzorii,
Rispiă sînt, vai mie !
Şi dacă redevin
Acelaşi peregrin,
Han verde pe vecie
Deschis n-o să-mi mai fie.
5. Încheiere
Hulubilor ce tremură-n cîmpe,
Vînatului, gonind, ce nopatea vede,
Supusei vite, creaturii apei, fie
Şi ultimilor fluturi !...le e sete.
Dar să pieri unde, singur, piere-un nor
- Ah, ocrotit e tot ce e răcoare ! - ,
Să mori în ude viorele care
Umplu pădurile cu zorii lor ?
vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud