O, inimă, ce-s pentru noi bălţile de singe
Şi jar, şi mii de-omoruri, şi furia ţipînd,
Suspinde ale unui întreg inferc ce fringe
Oricare ordini şi pe ruine apring Vînt,
Şi toată răzbunarea ? Nimic !... Dar dacă-aşa
Şi vrem ? Pieriţi voi, principi, industriaşi, senate !
Ah, jos puteri, justiţii, istorii ! Ni se cade !
Pe merit ! Sînge ! singe ! văpaie de-aur, grea !
Totu-n război, teroare şi-n răzbunare-aruncă,
O, Duh, al meu ! În Rană să răscolim turbaţi :
Republici ale lumii, vă duceţi ! Şi ajungă,
Popoare, regimente, coloni şi împăraţi !
Cine-ar stîrni vîrtejuri de foc în crunte jocuri?
Doar noi şi cei pe care îi credem fraţi. Şi dacă,
Fantaşti de amici, alături ne-aţi fi : o să vă placă.
N-om mai trudi vreodată, talazuri, voi, de focuri !
Vă stringeţi, Europa, Americi, Asia !
Răzbunătorul nostrum marş totu-a ocupat,
Cetăţi şi cîmpuri ! Fi-vom zdrobiţi de-a pururea !
Vor răbufni vulcanii ! oceanul revărsat
O, inimă ! amicii, desigur, fraţi îmi sînt :
Necunoscuţi, voi, negrei de-om merge, daţi bătaie !
Cum tremor ! peste mine, vai mie, vechi pămînt,
Din ce în ce al vostru ! pămîntul se tot moaie,
Dar nu-i nimic ! sînt, iată, aici ! intruna sînt.
vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.