O, răstimpuri, o, castele,
Oare-i suflet fără rele?
O, răstimpuri, o, castele,
Magic, studiul Fericirii
L-am făcut, cum dat e firii.
Slavă ei ! cît va cînta
Galicu-i cocoş aşa.
Însă ! n-as mai vrea, nu-i glumă,
Viaţă mea ea şi-o asumă.
Acest Farmec ! s-a-ntrupat
Şi-orice caznă-a-mprăştiat.
Vorba-mi ce-nţeles mai are
Cînd mi-o face el să zboare?
O, răstimpuri, o, castele !
[De m-or paşte şi năpaste,
Sigur va fi-n toane proaste.
Şi-n dispreţul său, vai mie,
Iute moartea va să-mi vie !
- O, răstimpuri, o, castele!]
vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud