smoala vâscoasă
mă umple pe dinăuntru
m-am împrietenit
cu iedera
care m-a gâtuit
vocile osificate în pereți
gurile fără gingii
înroșite în foc
umerii scofâlciți
frunţile netezite de lacrimi
smoala vâscoasă
mă umple
până dau pe-afară
miezul abanosului
pe care l-am plantat amândoi
cu mâinile încrucișate
şi goale
7 aprilie 2017, Constanţa
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.