- Știu că te-ascunzi în frunze, într-o doară,
Să nu găsesc o cale către tine,
Dar am s-aștept o altă primăvară,
O simt în sânge cum pulsează, vine
Să-mi înflorească-n seri pustii iatacul,
Iar tu să-mi desenezi pe frunte cerul,
Când sorb din luntrea palmei coniacul
Și beat de fericire văd misterul
Ascuns între petale, ca un templu
În care nu pătrunde orișicine...
Pășesc încet, îmi place să contemplu
Minunea ce-ai ascuns-o, pentru mine.
- Potecile pădurii duc spre casă,
Iubesc şi întunericul, şi vraja,
Îmbrac veşminte negre, de matasă,
În sanctuar magia schimbă straja.
Pe coapse urcă iedera, iar vântul
Îmi dezveleşte sânii... Haide, vino,
Să simţi cum rădăcina mea-n pământul
Acestui vis îşi face loc. „Străino!”
Aşa-mi spuneai, „din toate ale tale
Fă-mi un altar în trupul tău şi-mi lasă
Deschisă poarta mică-ntre petale
Că într-o zi să mă-ntorc acasă.”
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.