(Traducere de Csata Ernő)
Cine m-ar opri să spun, ce mă jena
spre acasă, pe drum?
Bezna lină cuprinse pajiștea,
ca burnița-velur
și jos, nedormite, s-au învârtit,
ca un copil lovit, au mârâit
frunzele ce se duc.
Iscodind, tufele s-au ghemuit
în jur, în mahala.
Aici, vântul, atent s-a poticnit.
Răcită, scoarța
privi lămpile cu bănuială;
în lac, tresări mocăind o rață,
încotro umblat-am.
Mă gândeam, că voi fi atacat,
e zonă pustie.
Și neașteptat apare un bărbat,
n-a venit spre mine.
Am privit după. Aș fi bun de pradă,
căci, n-am nici un chef să mă apăr,
într-o sărăcie.
Se va ține cont, ce am telefonat,
când, la cine, de ce.
Se trece în act, despre ce am visat,
cine înțelege.
Nu pot bănui, când se justifică
de a lansa acea cartotecă,
ce-n drept mă lovește.
Și-n țară orice sat pirpiriu
- unde mama dulce -
a decăzut din pomul de drept viu,
ca aceste frunze
și dacă le încalcă suferința,
pe rând sună, relatând mizeria,
și surpând se duce.
Oh, ordinea nu așa am visat.
Având un suflet trist.
N-am crezut în trai mai alintat
la cel ce e perfid.
Nici neam, tremurând când alege,
răspuns, doar privind în jos, va cere,
pomana veselind.
Eu, nu așa am vrut ordinea.
Deși, m-au bătut
deseori, de ce, nu se spunea,
pe un copil mărunt,
care deja pe un cuvânt bun sare.
Știam - mama departe, de rude, ce
au suflet aspru.
Sunt matur deja. Corp străin am destul
în gură, s-a umplut,
ca-n inimă moarte. Dar am dreptul
și suflet sau lut
înca nu sunt și nu-s așa valoros,
să nu stau mut și să fiu căpos,
dacă liber nu sunt!
Comenzile mele sunt lăuntrice!
Suntem oameni -
minți, nu brute! Inimi dornice,
deloc cartoteci.
Vino, libertate! Născând ordine,
lasă-l la joacă, învață-l bine
pe fiul brav, splendid!
vezi mai multe poezii de: Attila József
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
!
scurt,
purice
narcispurice
duminică, 18 aprilie 2021
Salutări!
Numai cu bine.
Cu stimă,
Csata Ernő
haver
duminică, 18 aprilie 2021
@haver
Salutări!
;) ,
Purice Narcis-Teofil
narcispurice
duminică, 18 aprilie 2021