Atunci când ți-am zis că te iubesc, te-am pierdut,
Ai alunecat prin mintea mea ușor firavă.
Pierzându-te, de fapt, adânc am început
Să nasc din toată dragostea numai otravă.
Acum că ai plecat, eu caut o lume nouă
În care, din iubire, te-am creat perfectă și tristă.
Iubito, haide pe prag, s-auzi de-aici cum plouă
Și cum iubirea noastră prin ploaia grea rezistă.
vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu