Detalii poezie:
- »» Poezie de debut? nu
- »» A mai fost postată pe acest site? nu
- »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
- »» Vrei să fie analizată critic? da
- Distribuie pe:
-
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Vă rog să mă scuzaţi danab, am fost plecat în staţiune, şi am amânat orice răspuns la comentarii, până la întoarcere. Acum, încerc să răspund. Mulţumesc pentru avertizment! Îl consider ca venind din partea lui Dumnezeu, şi-aici mă opresc de a mai posta la acest Site, spre slava şi gloria Lui.
S-auzim numai de bine! Succes, în tot ce-i bine şi frumos!
Duverna (autor)
duminică, 24 aprilie 2016
Aduceti-va aminte de versetul din Scriptura...In Evanghelia lui Matei capitol 7 vers 6....acela cu margaritarele....
Aduceti-va aminte ca inainte de a fi poet..santeti crestin!
nu lasati intristarea sa va cuprinda inima!
Dumnezeu va iubeste!!!
danab
marți, 12 aprilie 2016
Drag coleg de condei, citindu-ți postarea și comurile de sub, eu aș zice ca această poezie s-o pui în sertar și să n-o mai scoți niciodată! Pentru că e orice numai poezie nu! I-ai spus Criticului că ” între poet şi critic, există întotdeauna o incopatibilitate”, deși ai făcut o afirmație nefondată întru-cât el a făcut dovada, nu o dată, că e și POET – dar eu nu-s critic și-ți spun clar că aceasta NU este o poezie! Există poezii care se relevă prin idei, altele prin metaforă, prin tehnica folosirii cuvântului, altele prin mesaj filozofic – indiferent care e ”subiectul” poeziei, spre ce are îndreptat ”reflectorul” autorul. Poezia ta nu are nimic din toate astea! Este doar o fotografie a naturii, foarte proastă și atât! Poezia nu e buletinul informativ din o emisiune tv despre vreme! Tu în această poezie îmi aduci la cunoștință că au înflorit merii, că e o vreme superbă, senină, fără nori, o țară înveselită prin voia Domnului și de cântec de păsări! Dacă aș trăi în închisoare într-o celulă la izolare, fără ferestre, fără nimic decât ziduri de luni întregi, această poezie a ta mi-ar folosi să aflu că afară e primăvară, dar atât! Dar cum nu sunt în închisoare, nu-mi aruncându-mi o secundă ochii pe fereastră, ei vin cu o informație mult mai bogată decât îmi spui tu aici înșirând niște platitudini în rime care sună a clopot dogit! Nu aș vrea să interpretezi rândurile mele ca o agresiune la adresa ta, ci doar ca o scanare la rece a acestei postări! O poezie, în esență, înseamnă un drum de cunoaștere pe care ni-l oferă poetul, prin mijloacele specifice poeziei! O cunoaștere care să se adreseze minții și inimii mele, astfel ca eu să ies din împărtășirea cu acesta mai bogat! Chiar și poezia despre natură (pe care cu toții o vedem) trebuie să-mi arate o nuanță nouă care a scăpat ochiului meu coloristic, un altfel de mod de-a prinde zefirul în frunză ca într-o îmbrățișare, un ”ceva” interesant propriu doar ție, care să mă cucerească! Poezia asta a ta e de un tern desăvârșit – dacă n-ar fi pusă în rime aș zice că e compunerea unui elev de ciclu întâi despre primăvară care urăște natura dar pentru că e obligat… Faptul că are rime n-o transformă în poezie, a zis-o și Eminescu într-un citat celebru (poezie) dacă tot îți plac citatele! Îți pun mai jos o poezie a lui Esenin, care nu e de calibru greu, nici măcar mediu, după mine, dar e poezie despre natură (chiar de nu-i de primăvară) și are și o componentă religioasă ca și a ta, dar e POEZIE fără discuție!
”Aburi ling în treacăt
Mâlul somnoros.
Galbenul căpăstru
Lunii-i scapă jos.
Luntrea mea izbește
Țărmul îndesat.
Peste gard, biserici:
Clăi de fân roșcat.
Cheamă lung din boltă
Triste găinuși:
Liturghia nopții
Va începe-acuș.
Crângul, pe paragini
Lasă ceață grea.
În ascuns ruga-mă-voi
Pentru soarta ta.”
Această poezie, spre deosebire de a ta, are câteva metafore cuceritoare, care singularizează acel crâng, îl deosebește de un crâng cunoscut de mine, componenta religioasă este integrată armonios în tablou, nu alipită forțat ca o excrescență tumorală… Această poezie spune ceva și minții și sufletului meu, îmi îmbogățește trăirea!
A ta spune nimic despre nimic! Nu-mi justifică cu absolut nimic mie cititorului, timpul pierdut să te citesc! De ce te-aș mai citi și altădată după o fotografie a naturii atât atât de proastă că de n-aș ști-o aș urî natura de ar semăna cu cea privită prin ochii tăi! Știi, când n-avem nimic a spune e mai bine să tăcem! Nu ne obligă nimeni sub amenințarea pedepsei să umplem pagina netului cu ”vorbe goale ce din coadă au să sune”!
Citește, studiază operele înaintașilor, educă-ți ochiul și inima să vadă minunea de dincolo de fotograma obscură, și ieși pe scenă când ai într-adevăr CEVA de spus!
Iar dacă ai să mă consideri o nebună arțăgoasă care are nu știu ce de împărțit cu tine, și nu drept un om ce te-a învățat (de vei accepta) ceva, pe tine te vei condamna la mediocritate, nu pe mine!
Cu drag
Gerra Orivera
sâmbătă, 09 aprilie 2016
Respect punctul de vedere al domniei voastre, dar între poet şi critic, există întotdeauna o incopatibilitate - spunea Titu Maiorescu.
Cu toată stima!
Duverna (autor)
sâmbătă, 09 aprilie 2016
aceasta postare nu este o poezie, dragul meu confrate...
citeste, citeste, citeste....iar când termini o poezie mai las-o în sertar...e mai bine sa fie recitită a doua zi de tine...
te astept cu o responsabilitate poetica...
Consideratie..
CRITICUL BLIND
vineri, 08 aprilie 2016