Femeia venită din carte - Aurel Dumitrașcu
Adăugat de: Adina Speranta

Foarte rar scrie o carte poștală
și o lasă pe masă
cu un zâmbet nerușinat de plăcut.
Sigur, iar nu voi putea bănui
pielița roșie ce desparte viața de femeie
de cea de bărbat.
Iar voi răsfoi zodiacul, tăcut voi plânge
puțin la o poartă neagră
cu cheie de lemn.
Nu-mi va fi teamă (sălbăticia din text
e poem pentru mine) vreau să
spun: plânsul orbilor închipuie lumea,
dar numai cenușa le știe pe toate.
Poate va veni o apă mare cu pești, cu
rățoi și flașnete, poate numai o zi
cerul va mărșălui printr-o carte.
Voi fi un vânător trist prin celule vii
și la masa aceea mă voi așeza obosit,
voi citi. Vor înțelege numai ce merit.
Din ferestrele roșii conturul unei femei
va mușca liniștit.



vezi mai multe poezii de: Aurel Dumitrașcu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.