Fripta - Aurel Rău
Adăugat de: Adina Speranta

Veacul, cetatea, strămoșii, urmașii
joacă cu mine fripta.

Întind palmele, ca un bătrân, venit din ninsoare,
deasupra plitei,
ca un orb spre un punct de sprijin,
și sunt plesnit.
Cu precizie.

Poc, face veacul.
Poc, mă cârpesc cetatea, strămoșii,
urmașii, frații.
Poc, poc.

Ei, dac-ai mei... Ei, se-ntâmplă,
mai pot surveni schimbări,
ei, asta-i situația, ochii
în patru,
ei, și tu!
Și îmi întind palmele iar.

Le întind, ca un bătrân, venit din ninsoare,
deasupra plitei,
ca un orb spre un punct de sprijin,
le-agit, le trag,
de-acum fript.

Poc, face veacul.
Poc, mă cârpesc cetatea, strămoșii,
urmașii, frații.

De-o viață.



vezi mai multe poezii de: Aurel Rău




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.