Tot stând cu somnul de vorbă,
lumina m-a-nvăluit.
Voindu-mi scrise impresiile,
strivind în litere florile
zilei duse,
m-a prins târziul orei şapte.
Şi, ridicându-mi din pagini privirile, iată muntele
Fuji:
zeul alb
în albastru
Îl văd acum ieri Hokusai, în plan secund.
Răsare azi prima dată. Netemător
de seisme,
urcă-n punctul cel mai de sus
al planetei.
Arzând străin
vezi mai multe poezii de: Aurel Rău