Azi sunt numai eu
Azi umbrele se zbat prin încăpere ...
Lumini firave ce se opresc în geam.
Un colț de cer topit prin stropi de miere,
Dintr-un apus s-a scurs timid pe ram.
În liniştea de piatră numai vântul
Ciocnind în uşă, adesea mă-nfioară,
Iar brațul lui se leagă cu pământul
Formând din praf o aripă uşoară.
Privesc spre zări ,colind cărări ascunse
Iubirii mele să-i dăruiesc un rai,
Prin clipele de vremuri reci străpunse
Când ne iubeam în serile de mai,
Când ne plimbam cu lumea la picioare
Iar gustul vieții mai dulce ne parea,
Arzându-mă iar razele din soare
Ce-n ochii tăi adesea se topea!
Străine porți sunt gândurile mele
Că nici o clipă nu ai fost al meu,
Doar rugăminți trimise către stele
Se zbat în zări şi azi, sunt numai eu!
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.