Rubaiaturi. Catrene monorimice VII - Baba Tahir
Adăugat de: ALapis

33.
Vreau faţa ta să fie mai strălucitoare!
Săgeata ta vreau inima să mi-o doboare.
Ştii tu de ce ţi-e negru benghiul de pe-obraz?
Ars negru-i tot ce prea aproape stă de soare.

34.
Când părul ţi-l alintă un zefir,
mai dulce boare nu pot să respir.
Iar noaptea-n vis la piept dacă te strâng -
în zori simt doar miros de trandafir.

35.
Din doi zulufi ai tăi îi fac lăutei strune.
O, ce mai vrei să-i ceri tu inimii nebune?
Cum văd că nu ţii să-mi devii nicicum iubită,
De ce vii nopţile în vis ca o minune?

36.
Mai luminează-mă o noapte cu privirea,
Şi smulge-mă din chinul ce-l stârnise despărţirea!
Mă jur pe arcul dublu-al negrelor sprâncene,
Că n-am părtaşă-n lume decât jeluirea.

37.
Leopard eşti sau un leu - tu, inimă a mea?
În război suntem mereu - tu, inimă a mea.
De-o să-mi cazi în mână, sângele am să ţi-l vărs
faţa lui s-o văd şi eu - tu, inimă a mea!

38.
Iţi dărui inima şi sufletul buimac,
şi toate câte le dezvălui ori le tac.
Nu ştiu de unde-mi vin atâtea suferinţi,
dar ştiu că doar la Tine pot afla un leac.



vezi mai multe poezii de: Baba Tahir




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.