Ei,
Doamne, de ce
Ți-i plină cupa?
Nu vrei să bei cu mine, rătăcitul?
Doar sângele
Tău se zbate-ntre pereții ei, stors din stele, pentru mine, istovitul.
Țiganii ăștia te știu, dar nu te cunosc, poți să bei și să plângi: haide, bea.
Masa e tare, dar fruntea ți-o poți odihni, poți și să dormi fără frică, masa-i a mea.
vezi mai multe poezii de: Benedict Corlaciu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.