Hiems - Benjamin Fondane

E iarnă, urlă crivăţ; în vatră-i foc sărac;
şi ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârşit de veac,
natura-şi dă solemnă agonicul răsuflet,
şi-atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.

De frig te-nghemi, şi-o raclă îţi pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată
şi ciori ca de funingeni aşteapt-un hoit trântit;
şi gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.



vezi mai multe poezii de: Benjamin Fondane




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

"Zapada! Zapada!", tipa primul fulg de nea, cazand in rotocoale; ma ducea fugar, cu gandul la mititica MAE, de ma intrebam oare cum s-ar fi petrecut lucrurile, dincolo de realitatea morbida, sa ii vad manutele cum sa intind sa prinda cate-un fulgusor!..
Da' stiu ca intr-o alta realitate, nevazuta ochilui omenesc, geometria se petrece altfel; parca si pun col'se un microscop di ciala maaaare tari di tat, sa vaz fulgusoru' aciala - ca dupa aceia, l-oi disana eu, n-ave grija!.. Cata maretie, salasluieste acolo in maruntalu' cela - Unu', nu-i asamenea, Benjamine!
Da' zi-mi matale, oare-i chiar ase? sa pare ca da, din pacate pentru unii si fericire pentru altii, ca-n versurile amicului Toparceanu...

Th3Mirr0r
th3mirr0r
joi, 17 august 2017


Iaca, domnule Benjamin, in asteptarea iernii, sad unii, de cugeta asupra vremurilor. Ce s-or mai schimbat! Nu mai vine.. mos Gerila! nici ceia, prin sat, razbatand ulitele intr-o caleasca - si chiuind dupa nenea Creanga!..
th3mirr0r
joi, 17 august 2017