Lui Taliarh - Benjamin Fondane

pentru Păpuşu (Armand Pascal)

Boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes,
şi au ţipat cocoşii târziu şi fără sens.
Ileana, care doarme cu porcii de tărîţe,
s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din ţâţe,
pământului să mulgă răcoare de cartof.
Toamna bacoviană geme-n ferestre: of! -
Prietene, dă-mi mâna şi taci; aşa; dă-mi mâna.
Priveşte curtea, porcii, şi, râcâind ţărâna,
cocoşii albi. Priveşte: sufletul meu e trist.
O, Taliarh, acuma, ca şi-n trecut, exist,
şi beau din vinul ăsta, şi beau din cupa asta.
Vechilul tot nu ştie ce albă-i e nevasta,
Ileana tot nu ştie decât să mulgă vaci —
şi via să-şi înnoade azurul pe araci.
Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ţine vrerea;
ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea,
şi n-om vedea prin geamuri, tineri şi zgomotoşi,
amurgul care-aleargă după cireadă, roş.
Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne,
şi vinul toamnei poate nu-1 vom mai bea. Ca mâne,
poate s-or duce boii cu ochi de râu în ştiri,
să tragă cu urechea la noile-ncolţiri.
Şi-atuncea, la braţ, umbre, nu vom mai şti de toate;
poate-am să uit nevasta şi vinul acru; poate...
Ei, poate la ospeţe nu vei mai fi monarh. –

E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh.



vezi mai multe poezii de: Benjamin Fondane




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ori, precum Horatiu, nutreai vreun ragaz spiritual, intr-atata desertaciune care sa-ti cuprinza incheieturile, si doar sangele din vene, respirand tulburarea vartejului de emotii, zvacnind si trosnind prin inima-ti deschisa?!..
Cum ar peri clipele, sub aburii licorilor bahice, nu-i asa? se zvanta toate celea, precum si patimile rasar; stiu.
Atunci cand cauti propria-ti umbra, in lumina difuza, n-o mai regasesti decat cand stingi lumina - devii una cu ea. De-ar sti toti ceea ce doar umbra, cunoaste!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
joi, 17 august 2017


Da. Is cuvintele unui sclav eliberat. Numa' unu' ca dansul, putea vorbi astfel - precum si purta sub prelata-i, urmele de bici, arzand precum soarele.
Asa oare, sa te fi regasit tu, poete, intr-o lume atat de saracacita?!..
th3mirr0r
joi, 17 august 2017