Oricât ați îmbrăca-o în aură de fată mare
Istoria e doar putoare de hoit, de sânge și, uneori, sudoare,
iar gena vă duhnește a aroganță, lașitate și ideologii,
pe gură scoateți damf de vorbe goale, minciuni și scârnăvii,
inima-i plină de otravă și sufletul vă e de piatră,
în creier neuronii în mâl și-n lut înoată.
Religia e o democrație, și-alege dumnezeul fiecare
cu gena lui, cu gura, cu inima și sufletu-i să aib’ asemănare.
De-aceea nu e de mirare c-ați fost părinți de macedoni,
de hanibali, auguști, cruciați sau de napoleoni,
dar viața ei v-au pus-o la oblânc sau sub copită
s-o frăgezească-n goana spre-a lor poftă ne-mplinită,
iar când plictisul v-a cuprins și-aveați nevoie de adrenalină
la hitleri, stalini sau sadami turbați ca pe-o bucată de slănină
propria soarta-ați aruncat făr’ a avea un strop de milă
pentru Cerescul Creator ce și-a dat viața să vă scoată la lumină.
Câte satana, ben-ladeni, descreierate minți voi mai voiți
bieți oameni, nu e încă ceasul, tot nu vă potoliți?
E plin văzduhul de duhoare, chiar Universul s-a-mpuțit
de lașitate și cruzime ce tigva voastră a dospit.
Cât sport extrem mai vreți să faceți legați de bombe și idei?
Deși s-ai voștri, ați ajuns să-i mâniați chiar și pe zei!
Va veni ziua când Pământul speriat și el de-atâta sânge
va pleca singur printre aștri, făr’ a clipi și fără a vă plânge.
vezi mai multe poezii de: Petruvio
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Superb!
popao
joi, 16 ianuarie 2025