Se vorbeşte-n lumea mare
Că bogaţii au lingoare,
Iar când e vorba de mită,
Boala mai rău îi incită.
Toţi aleşii pe sprinceană
Abia pun geană pe geană,
Dar când îşi votează prima
Toţi sunt treji, bătu-iar vina!
N-ai să vezi să dai cu tunul
Că se-nghesuie vreunul
Să renunţe la vreo spagă
Când arată ca o fragă!
Dar cei goi prin buzunare,
Ce s-or face frăţioare?
Când măseaua rău le crapă,
Bani de şpagă cum să facă?
E sătulă lumea, frate,
De-ăi cu pungile umflate!
Nu ar fi mai bine oare
Să mai stea şi la răcoare?!
Ce vorbesc eu fără spor?!
De ei nu scăpăm uşor!
Nici nu am cui a mă plânge…
Boala le-a intrat în sânge!
Şi-apoi, ce mare schimbare
Că intră ei la răcoare?!
Stau tot pe spinarea noastră
Precum florile în glastră!
Relaxaţi, mai scriu o carte,
Să ne-nveţe cum se poate
Să traieşti cu-o pensioară
Şi să-ţi duci viaţa amară.
vezi mai multe poezii de: CTN