-Poem-
Ce frumoasă e Bogata
Primăvara când apare
E o floare cum nu-I alta
Văzută din depărtare
Soarele când ne zâmbește
Și ne-mbracă în lumină
Când pădurea se pornește
La viață ca să vină
Câte flori și jiorele
În Coastă acum nu sânt
Să-ți scalzi ochii printre ele
De pe aripi iuți de vânt
Iar la Dâmburi ciocănași
Parcă râd acum la soare
În mov cât de drăgălași
Te adulmecă-n splendoare
Satul nostru ce frumos
De departe ne zâmbește
Căci Bogata mea de Jos
Parcă iar întinerește
Din Poieni până în Lazuri
De la Roiba în Lupoaia
Flutură prin aer glasuri
Căci se dă la viață foaia
Chiar și Lornițul surâde
De pe-o aripă de vânt
Și în văzul lui ne prinde
Călcând gingaș pe pământ
De la Bortă până-n Zgleamăn
De pe Citera în Lazuri
Pare o floare azi de breavăn
Împlinind atâtea nazuri
Ogrădeasa — Oveștene
Parcă totu acum vibrează
Și pe corzi de vânt alene
Inima ți-o-nviorează
Mă văd parcă acum în Pustă
Trecut chiar pe la Izvore
Pe cărarea cea îngustă
După flori multicolore
Albe roșii și albastre
În Coastă tu le găsești
Pe pământurile noastre
Cu drag dacă tu pășești
Și mă uit înspre Dălina
Până încă-n Cărbunar
Unde ne-am găsit odihna
Pe al satului hotar
Valea Târgului — Rupturi
Delul Blaghii și Armata
Nicidecum nu poți să-nlături
Să-l renegi în clipa asta
Pe toate le-am colindat
În a mea copilărie
Lucrând sau la pășunat
Pe sub bolta argintie
Ce frmoasă e Bogata
Ca o floare de bujor
Când sufletu-ți este gata
Să bea apă din izvor
Podu Lacului era
Loc de joacă pentru noi
Pe când turma ne păștea
Toți fiind atunci la oi
De-a untuțu ne jucam
De trăiam din plin în toate
Căci oile ne vedeam
Nu flămânde — nu-nsetate
Ce frumos e satul meu
Luat din copilărie
Să te plimbi prin el mereu
Pe brațe ca să te ție
Dosu Răcii eu nu pot
Să îl uit să-l dau uitării
Mic copil când eu am fost
L-am bătut din lungul zării
Și spre colțul de pădure
Am găsit atunci saptiu
De-o culoare să îți fure
Întreg sufletul tău viu
Fluturi gingași printre flori
Uneori se zbenguiau
Umplând fijința-mi de fiori
Ce adânc mă săgetau
Ce frumoasă e Bogata
În Ardeal când tu o vezi
Așezare cum nu-I alta
De nu-ți vine azi să crezi
Bate-n geamuri iarăși ploaia
Pe sub palele de vânt
Eu doar singur pe Lupoaia
Tai în fugă-al ei pământ
Mai apoi spre Lorniț iată
Sunt pe-o aripă de vânt
Stăruind s-ajung o dată
Să calc iarăși pe pământ
Și-ntreg satul eu să-l prind
Printr-o dulce-nchipuire
Și cu ochii să-l cuprind
Într-o nouă înflorire
Ce frumosă e Bogata
Pus pe-o aripă de ploaie
Când lumina este alta
De-nspre sine te îndoaie
Gingaș sat ardelenesc
Ca și perele de vară
Când în gură-ți se topesc
Bune bune să îți pară
Floare scumpă din Ardeal
Pe aripi de ciocârlii
Până mai pe După Deal
Sau în toamnă pe la Vii
04-04-2018 cluj
vezi mai multe poezii de: ndaniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.