Doi duşmani făr-astâmpăr în urgie
În inima poetului se bat:
A ţărnei din aproape tiranie
Şi-al cerului un eco depărtat!
În jos atârnă-n greutate lutul;
În sus se-nalţă-al însuflării foc…
Se rumpe inima la tot minutul:
Vrăjmaşii şi-au ales acelaşi loc!
Cumplită-i lupta! ea se poate simte!
Dar n-o deplânge-al graiului penel:
El zugrăveşte plastice morminte,
Mormântul inimii i-ascuns de el!
Sunt clipe când văpaia cea sublimă
Se urcă, strălucind ca meteor:
Se pare că splendoarea se dărâmă
Pe elemântul ce-o popreşte-n zbor!
Sunt clipe când povara târâtoare
Întinde falnic orizontul său,
Şi-ascunde-n adâncimi măreţul soare
Al cugetărilor lui Dumnezeu!
Căzut din sfera de lumini nestinse,
Trântit în globul patimii lumeşti,
Poetul râde-n amărâte plânse
Sau geme el în hohote drăceşti!
Idei contrare, cerul şi pământul,
Din inima sărmanului detun.
S-adună gloate spre-asculta cuvântul…
Şi-apoi rostesc osânda: “îi nebun!”
vezi mai multe poezii de: Bogdan Petriceicu Haşdeu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Pare-mi-sa ca ase' nebunie, ii necesara, domnule Hasdeu!.. Precum iaca si Chaosul, are nevoie de Ordine, din Nefiresc, rasare Firescul si din Salbaticie, adevarata Frumusete; spunea cica, bardul "ce poet as putea fi, cand nu am inventat sensul poeziei?" privind catre semetul Apolion...
Sa nu mai vorbim despre cei care, imbratisand genialitatea, se pierd in Creatia Suprema, fara de margini!.. Sa fie oare.. un soc, care sa ii petreaca dincolo, pe acele taramuri - sau poate ceva in lantul ADN se schimba, incat transformarea sa fie iminenta?..
Progresul este sigur; Unicitatea se lasa redescoperita, intru Ordinea cea fara de care nimic nu ar exista...
Th3Mirr0r
th3mirr0r
vineri, 18 august 2017