Blanda toamna dunareana desmierdindu-ne s-a dus.
Totu-i alb si rece totul: jos-omatul, bruma - sus.
Moarta-i lumea cea albita, peste care fara fata,
Fara nori si fara soare greu atarna alba ceata.
Serpueste-n aer fumul si se intinde alburiu
Din colibe troenite ca sicriu langa sicriu.
In zadar privirea-ti cata negre benghiuri in albeata:
Pan'si umbrele sunt albe pe cea marmura de ghiata.
Insa iata, ca siraguri de calugarei in sbor,
Vad ceva negrind in zare: doar ele pe ses cobor
Si de spanul chip ai ernei vesel croncanind s'agata...
Mult mai drag mi-e viul negru, decat albul fara viata,
vezi mai multe poezii de: Bogdan Petriceicu Haşdeu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.