Pai... recent(cateva luni) am reusit sa traiesc o emotie pe care am crezut-o inexistenta, dar ironia a fost c-am avut-o cu multi ani in urma dar datorita catastrofei am reusit sa o inchid intr-un catralion de lanturi si lacate si nu am mai simtit-o asa de intins cum am reusit anul asta, vreau sa spun ca am gasit emotia unul din acele putine lucruri care reuseste a face pe om sa fie om, nu va fie teama de emotie, fainilor, luati-o, traiti-o intens ca ii de bine sau rau, acceptati-o, va garantez ca vor fi momente cand plangeti de dor, de tristete si-n acelasi timp sa zambiti de bucurie pentru ca simtiti cum viata va curge prin vene datorita acestei emotii, emotia desigur poate avea multe radacini sau alte forme: bucurie, anxietate, tristete si ce-o mai fi, toate astea sunt de sine statator, te nasti cu ele si oricum ar fi ea, trebuie sa fie!!!
Nu prea le am cu cititul ca am o oarecare teama dar poate asa incet, incet reusesc sa diminuez aceasta teama, sper doar sa fie un lucru bun pentru ca doresc pana la urma sa fiu eu, sa raman eu si daca citesc prea mult, poate voi uita sa fiu alaturi oamenilor la nevoie sau sa raspund cu ale altora cuvinte si unde mai sunt Eu in toate astea pe urma ?
Paradoxal dar ce sa si faci, mergem inainte :)) Cum ne ruga candva Aurelian Andreescu ” Oameni, semanati cu iubire, campia din voi!!!” asta trebuie facut, pra praaaa
Stiind ca sub un cires voiai s-ajungi oprita
Dar s-a intamplat intr-un oarecare in preajma lui
Si nu iti deranja al tau corp
Sa scoti a ta umbrela din a ta poseta pentru ca ploaie n-o sa fie