Semirotundul arc de poartă,
Măguri, câmpii, lanuri, păduri,
Casa povestea parcă poartă,
Parcul cu umbre-n fundături.
Tei groși de câteva cuprinderi
Unul în altul se-mpletesc
Aniversând cu-așa deprinderi
Secole două de când cresc.
O cupolă închid și-ndoaie
Pe lângă straturile-n flori
Pe care drepte le-ntretaie
Cărări întinse ca pe sfori.
Sub tei ca și în subterană
Lumină nu e nici de-un fel
Doar cheamă parcă din prihană
Ieșirea dalbă din tunel.
Dar vin și zile de-nflorire
Teii din țarcul lor închis
Cu umbra-mprăștie din fire
Un aromat de nedescris.
Și pălăriile ușoare
Respiră pe aici mai des
Parfumul ce descrieri n-are
Doar de albine înțeles.
Miresmele compun aparte
Cu sufletele de copac
Subiectul și cuprins de carte,
Coperta - florile o fac.
Pe arborii bătrâni din vară
Curgând pe casă în șuvoi
Ard, picurate flori cu ceară,
În strugurii aprinși de ploi.
1957
Traducere V. Bragagiu
vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.