Maria Magdalena II - Boris Pasternak
Adăugat de: Gerra Orivera




Deretică lumea nainte de praznic.
Tu, stând la o parte de-acest balamuc,
Îţi spăl cu aghiazmă din găletuşă
Picioarele arse de drum ca de rug.

Tot caut, tot caut, nu-ţi dau de sandale,
Ceţos e pământul, prin lacrimi văzut,
Pe ochi îmi stă vălul de păr lung şi moale,
Un văl de păr negru în val desfăcut.

Picioarele tale în poală-mi, Isuse,
Stropescu-le-n lacrimi de jale şi rugă.
C-un fir de mărgele le-nfăşur, supuse,
În părul cel negru le-ngrop ca-ntr-o glugă.

Şi limpede totul acuma mi-apare.
Oprişi viitorul să-şi ţeasă din iţă,
Să fac chiar preziceri simţi-m-aş în stare,
Cu clarviziunea de proorociţă.

În templu, perdeaua cădea-va, deci, mâine.
Acolo cu toţii, noi, ceata lumească.
Pământul va-ncepe sub tălpi să se mişte,
De mila mea poate pământul se cască.

Şi rândul se strânge din nou. Călăreţii,
Buimaci, pe la case se vor risipi,
Ca tromba furtunii spre cer suie crucea,
Din capul mulţimii de parc-ar ţâşni.

Atunci eu cădea-voi, sub crucea cea mare,
Din buze tot da-voi mereu, ca uitucii.
Pentru o prealargă îmbrăţişare
Arunci sfinte braţe pe braţele crucii!

Căci nu-i pentru cine atâta lărgime,
Şi chinuri atâtea şi-atâtea sforţări!
Să fie pe lume atâta suflare?
Atâtea păduri, râuri mari, aşezări?

Vor trece asemeni trei zile, lung timp –
Şi golul le cheamă şi bezna le cere,
Şi eu în trei zile de chin mă tot schimb,
Crescând pân’ la moarte şi pân’ la-nviere.



vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.